Familia și prietenii

Ca aparținători, cu cât înțelegem mai bine ce presupune patologia de care suferă un membru al familiei, cu atât putem să empatizăm mai mult cu acesta și să îi oferim suport.

Putem obține informații referitoare la diagnostic, la etapele bolii, la tratament și durata administrării acestuia și la prognostic, discutând cu medicul psihiatru. Acesta ne va face psihoeducația, atât verbal cât și în scris, pentru a ști la ce să ne așteptăm cu privire la evoluția pacientului.

Pentru a acționa din timp, este necesar să fim atenți la semnele de alarmă care apar înaintea debutului bolii. Fiecare pacient este diferit, de aceea este important să comunicăm cu acesta și să observăm orice modificare a comportamentului, care ne poate semnala debutul unei tulburări psihice.

Identificarea unui episod de boală chiar la debut poate preveni sau reduce impactul acestuia, îmbunătățește semnificativ prognosticul și răspunsul la tratament.

Putem oferi suport în crearea unui plan de acțiune pentru menținerea remisiunii, identificând strategii sănătoase de a face față situațiilor stresante, care pot fi declanșatoare pentru un nou episod de boală.

Este impotant să susținem pacientul, dar în același timp să îl responsabilizăm, oferindu-i ocazia să se integreze în plan social. 

Deși, ca membru al familiei, acționăm în interesul pacientului și spre binele lui, este important să nu devenim hiperprotectivi, să nu îi aducem constant critici referitor la cum să își trăiască viața și să nu fim într-o permanentă alertă sau stare de observație. 

Negocierea planului de acțiune se face în perioada de remisiune, pentru ca pacientul să fie de acord din timp cu deciziile sau limitele impuse de aparținători, în favoarea ambelor părți.

Este nevoie de încredere și comunicare deschisă, lucruri care se îmbunătățesc prin exercițiu. În cazul în care siuația se dovedește a fi prea dificil de gestionat, putem lua în calcul opțiunea psihoterapiei familiale.

În cele mai multe situații, pacientul poate avea dificultăți în acceptarea diagnosticului. Este posibil să se considere vindecat în perioada de remisiune și să nege posibilitatea apariției unui nou episod. Din acest motiv, este predispus să își întrerupă medicația din proprie inițiativă. În aceste situații este necesar să anunțăm medicul curat, discutând din timp cu pacientul despre acest aspect.

Nu trebuie să ne neglijăm propriile nevoi și să cerem ajutor atunci când ne simțim copleșiți, fără să ne simțim vinovați dacă ne punem pe primul loc. Asta ne va face mai puțin intruzivi în viața pacientului și vom putea gestiona situațiile într-o manieră calmă și tolerantă. Este important să fim bine pentru a le putea oferi suport și celorlalți.