top of page
Sunrays

Pacientul

Un pacient al Clinicii de Psihiatrie a fost de acord să ne povestească detaliile legate de momentul în care a avut primul contact cu serviciile psihiatrice.

          Bună, numele meu este irelevant, dar ceea ce poate fi relevant pentru tine este ce sunt eu, cum sunt eu și de ce sunt astfel.

         Am 27 de ani și am fost diagnosticat cu Schizofrenie paranoidă, Tulburare obsesiv-compulsivă, episoade de depresie majoră, stări de anxietate generalizată.

       Am fost diagnosticat cu aceste simptome în 2013, diagnosticat! Asta nu înseamnă că de atunci a debutat boala, nu știu de când, dar până în momentul în care am hotărât să merg la un medic psihiatru, credeam că sunt doar foarte obosit, stresat și de acolo starea de frustrare și furie..., dar erau anumite lucruri care nu erau la locul lor și nefiind în cunoștință de cauză, le-am luat de bune, le-am acceptat ca fiind niște lucruri cu o tentă așa mai bizară și cât timp nu mă simt foarte încurcat de ele, le-am acceptat ca fiind o parte din personalitatea mea.

         Am lucrat în vânzări de când mă știu, mi-a plăcut, dar nu banii mă mulțumeau, ci aprecierile superiorului meu. E un job în care, după o perioadă foarte intensă de activitate și dezbateri, am făcut un burnout și am început să văd cum colegii mei nu mai vorbeau cu mine și aveam o impresie foarte credibilă pentru mine că ei mă urăsc, că nu mă suportă, că vor să scape de mine, că vor să îmi pună bețe în roate. Atunci când îi confruntam, lucrurile păreau și mai clare, pentru că ei ziceau: „Omule, nu avem nimic cu tine”. Eu eram și mai convins că au și la un moment dat, stând într-o dimineață la birou, fiind primul acolo, îmi beam cafeaua și îmi pregăteam agenda pentru ședința zilnică, am început să aud voci și mi-am zis: „Ok, au ajuns câțiva colegi”. Aici urmează partea bizară: auzind că se vorbește, mi-am auzit numele de trei-patru ori și m-am apropiat de ușă, să aud mai bine și am auzit niște voci străine, deloc vreo voce a unuia din colegii mei. Auzeam acele voci cum plănuiau să mă rănească fizic, auzind clar amenințări cu moartea. 

       În acea seară, înainte să adorm, am început să aud un sunet foarte ascuțit și am început să am dureri de cap și auzeam cum bate vântul cu putere la anumite intervale și am adormit. La un moment dat, am simțit o palmă, era soția mea care mă pălmuise pentru că în somn eu credeam că vrea să mă omoare, așa că am hotărât să mă apăr, era ea, dormea și atunci mi-am dat seama că am o problemă și în dimineața zilei următoare, m-am dus direct la un consult psihiatric, mi-a fost greu, dar nu vroiam să risc să devin agresiv sau periculos pentru mine sau alții.

        După consultări si consultări care, apropos, au fost bine venite, căci nu au fost făcute din motive birocratice, ci pentru că doctorii și psihologul voiau să fie siguri care este diagnosticul corect, iar diagnosticul a fost cel de schizofrenie, cu solicitare de internare imediată, ceea ce am și facut.

        În acel moment, mi-am imaginat un ospiciu sumbru, plin de nebuni periculoși și legați de paturi care urlă și vor fi violenți, iar asistenții și doctorii să fie miserupiști.

Ghici ce? Nu a fost deloc așa, locația nu era ca cea din Canada sau SUA, dar era decentă. Ce mi-a lăsat o impresie foarte placută a fost nu cât de prompt se întâmplau lucrurile, dar cât de empatici au fost toți, doctori, rezidenți, asistenți, toți!

Clar ca toți știau cu ce se mănâncă boala asta, iar în curte mă asteptam la ce-i mai rău, când de fapt vreo 12 pacienți au făcut un U din scaune și stăteau, povesteau, ziceau bancuri, era ca o comunitate, chiar plăcută, așa că m-am relaxat și mi-am pus baza în doctori și asistenți. După câteva săptămâni am plecat de acolo tratat, cu o altă perspectivă la ce înseamnă viața, dar per total a fost bine, s-au încercat scheme de tratament până a fost găsită cea mai potrivită pentru mine, schema de tratament care mă ajuta să fiu și să gândesc ca un om normal și am plecat din spital cu cele trei reguli.

1. Ia-ți tratamentul!

2. Ia-ți tratamentul!

3. Nu uita să-ți iei tratamentul!

Dragul meu cititor de acest rezumat, nu o lăsa pe altă dată, nu zi că e o nimica toată, că va trece, că e de moment, cum simți că ceva nu e ok, apelează la medic și psiholog și la acest site și vei primi ajutor.

E o promisiune !

bottom of page